Influența satusului tiroidian matern asupra dezvoltării fătului
Hormonii tiroidieni și iodul materni sunt indispensabili în dezvoltarea somatică-organică, și în deosebi a sistemului nervos fetal.
Modificarea statusului tiroidian la femeia gravidă influențează dezvoltarea sănătoasă embrională și fetală.
Insuficiența tiroidiană ușoară și asimptomatică cât și deficitul de iod deja pot afecta dezvoltarea sistemului nervos fetal, și pot periclita decurgerea naturală a sarcinii.
Tulburări tiroidiene în sarcină
În cursul sarcinii crește necesarul de hormoni tiroidieni și iod, astfel în această perioadă fiziologică pot apare mai frecvent:
– disfuncții tiroidiene: insuficiența tiroidiană (hipotiroidismul), și mai rar producția excesivă de hormoni tiroidieni (hipertiroidismul)
– creșterea în volum a tiroidei (gușa).
Simptomatologia disfuncțiilor tiroidiene (hipotiroidism, hipertiroidism) netratate în cursul sarcinii
Manifestările clinice ale bolilor tiroidiene la gravide pot coincide cu manifestările fiziologice ale sarcinii (constipație, somnolență, oboseală, palpitații, piele uscată, creștere în greutate, sau uneori scădere din greutate în primul trimestru de sarcină). Disfuncția tiroidiană și lipsa de iod ușoare sunt frecvent asimptomatice.
Ce se recomandă? Prevenție, tratament
Se recomandă evaluarea statusului tiroidian matern încă din săptămânile 6-8 de sarcină, în cadrul unui consult endocrin.
Înaintea sarcinii, în cursul planificării concepției se indică evaluarea sistemului endocrin, inclusiv a statusului tiroidian al femeii, pe de o parte în scopul dezvoltării sănătoase fetale, pe de altă parte pentru că hipotiroidismul ușor, asimptomatic poate duce la infertilitate.
Bolile tiroidiene depistate înaintea sau în cursul sarcinii pot fi tratate eficient, prevenind complicațiile materne și fetale. Prin urmărire adecvată sarcina poate fi dusă cu succes până la naștere.